Spain: La mejora del empleo ha reducido el número de accidentes laborales, pero la prevención sigue siendo una asignatura pendiente – CCOO
Italy: 28 aprile 2026 giornata mondiale della salute e sicurezza sul lavoro
Anche quest’anno, il prossimo 28 aprile, si celebra la Giornata mondiale per la salute e la sicurezza sul lavoro, appuntamento al quale la Cgil partecipa con iniziative e mobilitazioni a livello nazionale e territoriale.
“Non è fatalità. È il sistema che va cambiato. La vita e la salute, fisica e mentale, delle lavoratrici e dei lavoratori va messa al centro. Basta precarietà, appalti selvaggi e scarsi investimenti. LE PERSONE SONO IL VALORE”.
Questo lo slogan scelto dalla Confederazione per celebrare questo importante appuntamento, riprendendo, in parte il tema del benessere mentale e organizzativo, assegnato quest’anno a livello mondiale e internazionale dall’ILO, ma rilanciando anche i temi che caratterizzano l’adesione della Cgil a livello nazionale.
→ Relazione della segretaria confederale della Cgil Francesca Re David all’assemblea nazionale RLS – RLST del 12 marzo 2026
Italy: Veronese: “Solo lo 0,4% delle risorse delle Asl sono destinate ai SPASL”
Romania: 28 April – Where have the labour inspectors gone?
ITM Bucharest has lost 54.9 per cent of its total labour inspectors between 2008 and 2024
28 April is World Day for Safety and Health at Work.
The International Labour Organization states that a safe and healthy working environment is built on a national culture of occupational safety and health, focused on preventing workplace accidents and occupational diseases.
The context in which we mark this day in 2026 is more serious than it first appears. An analysis developed under the Cartel ALFA +CAP project, based on the Annual Reports of the Labour Inspection, shows with precise figures how Romania has systematically weakened the very state mechanism that should guarantee workers’ rights at work: the labour inspectorate.
Figures that should alarm us
At national level, Romania lost 43 labour inspectors in a single year. Of these, 38 were from territorial labour inspectorates and 5 from the central level of the Labour Inspection.
The average annual decrease in their number is 1.5 per cent, year after year. If the national picture is worrying, the situation in Bucharest is far more severe.
Compared to 2008, Bucharest has lost 90 labour inspectors — a decrease of 54.9 per cent, equivalent to 4.9 per cent per year, consistently over 16 years. This trend does not reflect a deliberate reform or a rational reorganisation of inspection capacity.
In 2024, Bucharest lost 9 labour inspectors, representing a 10.8 per cent drop compared to the previous year.
Of the 43 labour inspectors lost nationwide, 9 were from Bucharest, accounting for 21 per cent.
Această scădere reflectă, în primul rând, efectul cumulat al blocărilor de posturi din sectorul public, al ieșirilor la pensie necompensate prin angajări și al unui sistem de salarizare care nu a reușit să facă din profesia de inspector de muncă o opțiune atractivă pentru absolvenți calificați.
Datele Rapoartelor Anuale ale Inspecției Muncii, corelate cu statisticile Institutului Național de Statistică privind efectivul salariaților, scot la iveală un paradox structural care ar trebui să fie în centrul oricărei dezbateri serioase despre SSM în România.
În timp ce numărul de inspectori de muncă din București a scăzut cu 54,9% față de 2008, numărul de salariați din capitală a crescut cu 16% în același interval de timp.
De la 17,8 inspectori la 100.000 de salariați în 2008, astăzi mai sunt doar 6,8 la 100.000 de lucrători. Aproape de trei ori mai puțini inspectori, în mai puțin de 20 de ani.
A labour inspector today must cover a territory three times larger than that of a colleague 16 years ago — with more responsibilities, more procedures and far more complex working conditions.
If in 2008 a Bucharest inspector oversaw around 5,600 workers on average, by 2024 that figure has risen to approximately 14,700. This is not a metaphor, but reflects figures published directly by the Labour Inspection.
A national issue, not just a capital city problem
Annual Reports of the Labour Inspection, analysed by county, show that the reduction in inspector numbers has affected almost the entire country between 2010 and 2024.
The largest relative decreases are recorded in counties with growing economies — where the number of workers has increased significantly, but the number of inspectors overseeing them has moved in the opposite direction. This means that where occupational safety and health risks are more numerous and diverse, institutional inspection capacity is under the greatest pressure.
A few counties have seen increases in inspector numbers compared to 2010, but these are isolated exceptions that do not change the national picture. Overall, Romania now has a significantly smaller body of labour inspectors than it did 15 years ago.
The long-term situation does not appear to be improving, as public sector hiring remains restricted due to austerity, and public trust in inspection mechanisms is low. Highly publicised cases of inspectors involved in illegal or unethical behaviour have further reduced confidence in the institution.
Those who carry out their duties and strive to uphold occupational safety and health principles are overshadowed by these scandals, as well as by staff shortages and a lack of state vision in labour policy.
What does this mean in practice?
The shortage of labour inspectors is not an abstract organisational issue — it has direct, concrete consequences for every worker in Romania:
· Inspections are carried out less frequently.
o An inspector responsible for a far larger portfolio than a decade ago cannot check each employer as often as needed.
o Employers who break the law are therefore less likely to be caught and sanctioned — not due to lack of will, but lack of capacity.
· Accident investigations take longer.
o When a workplace incident occurs, the official investigation falls to inspectors.
o With fewer staff available, timelines are extended.
o In the period between an accident and the conclusion of the investigation, the conditions that caused it may remain unchanged, exposing other workers to the same risks.
Underreporting remains a structural problem. There are persistent concerns that many accidents go unreported or are misclassified to avoid sanctions. The informal economy, undeclared work and excessive subcontracting all contribute to this.
For example, in recent weeks tramline modernisation works have been carried out by workers without adequate protective equipment. Welding has been done without protective masks, exposing workers to toxic substances that can lead over time to serious health complications and shorter lives. Such cases often remain invisible.
A larger and better-distributed inspectorate is the only real lever to address this issue. Without it, official statistics risk consistently appearing better than the reality they reflect.
What can we do on 28 April?
28 April is not just a date in the calendar. It is a moment to recognise that improving working conditions is a collective goal, shaped by long struggles, and to reflect on how much more must be done to protect workers’ lives and health.
The Annual Reports of the Labour Inspection provide Romanian authorities with all the data needed to understand the scale of the problem. There is no excuse for ignorance.
The decline in inspector numbers has been publicly and consistently documented for over a decade. What is missing is not information, but political will to treat labour inspection as a governing priority rather than an easy budget cut.
Current demands to address the issue are clear:
· unblocking vacant posts;
· creating salary conditions that attract and retain qualified inspectors;
· establishing genuine social dialogue on OSH policies — not formal consultation, but real negotiation with trade unions playing a decision-making role.
Moreover, simply hiring more inspectors will not solve the problem if their professional training remains inadequate. Alongside increasing staff numbers, rebuilding public trust in the authority is essential.
An eroded labour inspectorate cannot fulfil this role, and the data from the Annual Reports confirm it. What we do with this information depends on us.
Analiza Cartel ALFA 👇
Analiză Cartel ALFA – Inspecția Muncii +…
Romania: Ziua SSM – Unde au dispărut inspectorii de muncă?
ITM București a pierdut 54,9% din totalul de inspectori de muncă în perioada 2008 – 2024
28 aprilie este Ziua Mondială a Securității și Sănătății în Muncă.
Organizația Internațională a Muncii declară că un mediu de lucru sigur și sănătos se clădește pe o cultură națională a securității și sănătății la locul de muncă, de prevenire a producerii accidentelor și a bolilor profesionale.
Contextul în care marcăm această zi în 2026 este mai grav decât pare la prima vedere. O analiză elaborată în cadrul proiectului +CAP al Cartel ALFA și bazată pe Rapoartele Anuale ale Inspecției Muncii, arată cu cifre precise cum România a slăbit sistematic tocmai mecanismul statului care ar trebui să garanteze respectarea drepturilor lucrătorilor la locul de muncă: corpul inspectorilor de muncă.
Cifrele care ar trebui să ne alarmeze
La nivel național, România a pierdut 43 de inspectori de muncă într-un singur an. 38 dintre aceștia provin din inspectoratele teritoriale de muncă, iar 5 de la nivelul central al Inspecției Muncii.
|
|
Scăderea medie anuală a numărului lor este de 1,5%, an după an. Dacă la nivel național tabloul este îngrijorător, în București situația este mult mai gravă.
Față de 2008, București a pierdut 90 de inspectori de muncă – o scădere de 54,9%, echivalentul a 4,9% pe an, constant, timp de 16 ani. Această tendință nu reflectă o reformă deliberată sau o reorganizare rațională a capacității de control.
În 2024, Bucureștiului a pierdut 9 inspectori de muncă, adică 10,8% față de anul precedent.
Din cei 43 de inspectori de muncă pe care România i-a pierdut, 9 sunt din București, adică 21%.
|
|
Această scădere reflectă, în primul rând, efectul cumulat al blocărilor de posturi din sectorul public, al ieșirilor la pensie necompensate prin angajări și al unui sistem de salarizare care nu a reușit să facă din profesia de inspector de muncă o opțiune atractivă pentru absolvenți calificați.
Datele Rapoartelor Anuale ale Inspecției Muncii, corelate cu statisticile Institutului Național de Statistică privind efectivul salariaților, scot la iveală un paradox structural care ar trebui să fie în centrul oricărei dezbateri serioase despre SSM în România.
În timp ce numărul de inspectori de muncă din București a scăzut cu 54,9% față de 2008, numărul de salariați din capitală a crescut cu 16% în același interval de timp.
De la 17,8 inspectori la 100.000 de salariați în 2008, astăzi mai sunt doar 6,8 la 100.000 de lucrători. Aproape de trei ori mai puțini inspectori, în mai puțin de 20 de ani.
|
|
Un inspector de muncă trebuie să acopere astăzi un teritoriu de trei ori mai mare decât cel pe care îl acoperea un coleg al său în urmă cu 16 ani – cu mai multe atribuții, cu mai multe proceduri și cu situații de muncă mult mai dificile.
Dacă în 2008 un inspector bucureștean supraveghea, în medie, circa 5.600 de salariați, în 2024 același inspector supraveghează circa 14.700. Nu este o metaforă, ci reprezintă numerele rezultate direct din cifrele publicate de Inspecția Muncii.
O problemă națională, nu doar o problemă a capitalei
Rapoartele Anuale ale Inspecției Muncii, analizate pe județe, arată că reducerea numărului de inspectori este un fenomen care a afectat aproape întreaga țară între 2010 și 2024.
Cele mai mari scăderi relative se înregistrează în județe cu economii în creștere – județe în care numărul de salariați a crescut semnificativ, dar numărul de inspectori care să îi supravegheze a mers în direcție opusă. Aceasta înseamnă că tocmai acolo unde riscurile SSM sunt mai numeroase și mai diverse, capacitatea instituțională de control este cel mai mult sub presiune.
Câteva județe au înregistrat creșteri ale numărului de inspectori față de 2010, dar acestea sunt excepții izolate care nu schimbă tabloul național. România, privită în ansamblu, are astăzi un corp de inspectori de muncă semnificativ mai subțire decât avea în urmă cu 15 ani.
Situația pe termen lung nu pare să se îmbunătățească, deoarece angajările la stat rămân blocate pe fondul austerității, iar încrederea populației în mecanismele de control este scăzută. Cazurile mediatizate de inspectori care au fost prinși în situații nelegale sau imorale, a dus la scăderea încrederii în această instituție.
Cei care își fac treaba și se chinuie pentru a apăra principiile de SSM, sunt umbriți de aceste scandaluri, de lipsa de personal și de lipsa de viziune a statului privind politicile publice în domeniul muncii.
Ce înseamnă mai precis?
Lipsa inspectorilor de muncă nu este o problemă abstractă de organigramă, ci are consecințe directe, concrete pentru fiecare lucrător din România:
· Controalele se fac mai rar.
o Un inspector cu un portofoliu de unități mult mai mare față de cel din urmă cu zece ani nu poate verifica fiecare angajator cu frecvența necesară.
o Angajatorii care nu respectă legea au astfel șanse mai mici să fie prinși și sancționați – nu pentru că inspecția nu vrea să acționeze, ci pentru că nu are capacitatea fizică să o facă la scara cerută de realitatea pieței muncii.
· Cercetarea accidentelor durează mai mult.
o Când se produce un eveniment la locul de muncă, cercetarea oficială revine inspectorilor.
· Cu mai puțini oameni disponibili, termenele se lungesc.
o În intervalul dintre accident și finalizarea cercetării, condițiile care au generat accidentul pot rămâne neschimbate, expunând alți lucrători acelorași riscuri.
Subraportarea rămâne o problemă structurală. Există suspiciuni persistente că numeroase accidente nu sunt raportate sau sunt încadrate eronat pentru a evita sancțiuni. Economia informală, munca la negru și subcontractarea excesivă contribuie la această subraportare.
De exemplu, în ultimele săptămâni lucrările de modernizare a șinelor de tramvai au fost făcute de mai mulți lucrători care nu purtau echipamentul adecvat. Sudura se făcea fără măști de protecție, iar fiecare lucrător ajungea să inhaleze substanțele toxice care duc, în timp, la complicații medicale și la o viață mai scurtă. Aceste cazuri ajung să fie invizibile.
Un corp de inspectori mai numeros și mai bine distribuit teritorial este singura pârghie reală împotriva acestui fenomen. Fără ea, statisticile oficiale riscă să fie, sistematic, mai bune decât realitatea pe care o reflectă.
Ce putem face pe 28 aprilie?
Ziua de 28 aprilie nu este doar o dată în calendar. Este un moment în care conștientizăm că îmbunătățirea condițiilor de muncă este un obiectiv colectiv, pentru care lucrătorii au dus o luptă îndelungată, și ne gândim cât de multe mai avem de făcut împreună pentru a proteja viața și sănătatea celor care muncesc.
Rapoartele Anuale ale Inspecției Muncii oferă autorităților române toate datele de care au nevoie pentru a înțelege amploarea problemei. Nu există scuza ignoranței.
Tendința de scădere a numărului de inspectori este documentată public, consecvent, de peste un deceniu. Ceea ce lipsește nu este informația, ci voința politică de a trata inspecția muncii ca pe o prioritate de guvernare, nu ca pe o linie de buget ușor de tăiat.
Solicitările în momentul de față pentru rezolvarea problemei sunt clare:
· deblocarea posturilor vacante;
· crearea unor condiții salariale care să atragă și să rețină inspectori calificați;
· un dialog social real în jurul politicilor de SSM – nu consultări formale, ci negociere autentică în care organizațiile sindicale au un rol decizional.
Mai mult decât atât, trebuie amintit că angajarea de n inspectori în plus nu va rezolva problema, atât timp cât formarea profesională a acestora este inadecvată. În timp ce presiuni trebuie să existe pentru a suplimenta numărul de lucrători din aceste instituții de control, este nevoie și de o reclădire a încrederii publice în autoritatea publică.
Un corp de inspectori de muncă erodat nu poate face asta, iar datele din Rapoartele Anuale ale Inspecției Muncii o confirmă. Ce facem cu aceste informații depinde de noi.
Analiza Cartel ALFA 👇
Analiză Cartel ALFA – Inspecția Muncii +…
315KB ∙ PDF file
Italy: Sicurezza sul lavoro. Cisl: prevenzione deve diventare la vera priorità. Decisivo il ruolo delle rappresentanze nei luoghi di lavoro, presidio quotidiano e insostituibile
Sicurezza sul lavoro. Cisl: prevenzione deve diventare la vera priorità. Decisivo il ruolo delle rappresentanze nei luoghi di lavoro, presidio quotidiano e insostituibile.
«Riaffermare un impegno univoco e diffuso per contrastare infortuni, malattie professionali e morti sul lavoro». Questo l’appello lanciato dalla CISL in occasione della Giornata Mondiale per la salute e la sicurezza sul lavoro. «Guardiamo avanti senza dimenticare quanto accaduto e quanto ancora accade, rivendicando il diritto a un lavoro che riconosca la dignità di ogni persona», afferma la Confederazione di via Po in una nota.
«La prevenzione deve diventare la priorità: significa salvare vite, tutelare l’integrità psico-fisica e promuovere un miglioramento continuo delle condizioni di lavoro. La centralità della persona non è negoziabile. L’amianto resta il simbolo di un rischio ancora attuale, eredità di un passato che non può essere ignorato: ogni rischio va affrontato e prevenuto con strumenti efficaci, valorizzando innovazione, tecnologia e competenze per un vero cambio di paradigma.
In questo percorso è decisivo il ruolo delle rappresentanze nei luoghi di lavoro, presidio quotidiano e insostituibile. È anche grazie all’impegno silenzioso di RLS, RLST e RSPP se molti rischi vengono prevenuti e si costruisce ogni giorno un lavoro più giusto, sano e sicuro».
La ricorrenza del 28 aprile è stata istituita nel 2003 dall’Organizzazione Internazionale del Lavoro come appuntamento globale dedicato alla promozione di ambienti di lavoro sicuri, salubri e orientati alla prevenzione. Per il 2026, il tema scelto dall’ILO è “Promuoviamo un ambiente di lavoro salutare per il benessere psicosociale“: un richiamo a una dimensione del rischio ancora troppo spesso invisibile, che secondo il rapporto mondiale dell’ILO è responsabile di 840.000 decessi all’anno a livello globale e che chiama in causa non solo le condizioni fisiche di lavoro, ma l’organizzazione, i ritmi, le relazioni e il carico emotivo che ogni lavoratore porta con sé ogni giorno.
Dal 2005, il 28 aprile coincide anche con la Giornata Mondiale delle vittime dell’amianto, istituita per sottolineare l’importanza della prevenzione verso questo minerale e per mantenere viva la memoria di chi ha pagato con la salute e con la vita l’esposizione a una sostanza a lungo sottovalutata e oggi vietata, ma i cui effetti continuano a manifestarsi.
UK: TUC urges ‘national mission’ to eliminate asbestos from UK workplaces
TUC urges ‘national mission’ to eliminate asbestos from UK workplaces
iStock
The Trades Union Congress (TUC) has called for a fully funded, government-led programme to remove asbestos from Britain’s workplaces, warning that the substance remains the country’s biggest occupational killer.
Laying a wreath at an event in Liverpool to mark International Workers’ Memorial Day (28 April), TUC general secretary Paul Nowak is expected to urge ministers to adopt what he describes as a ‘national mission’ to eradicate asbestos from public buildings, including schools and hospitals.
The TUC says more than 5,000 people die each year from asbestos-related diseases, with Britain recording the highest rate of asbestos cancers globally. Despite being banned, asbestos remains present in many older buildings, raising concerns about ongoing exposure among workers.
Nowak is set to highlight the scale of the challenge, arguing that managing asbestos in situ is no longer sufficient. He will call instead for a comprehensive removal strategy backed by government funding.
This is not just a policy ask – it is a public health necessity. Because prevention must mean elimination of risk, not just management of it
‘We have to be honest about the scale of the challenge we face. And none is bigger than asbestos,’ he is expected to say. ‘Each year, more than 5,000 people die because of asbestos. That cannot be allowed to stand.’
He will add that workers in schools, hospitals and other public sector buildings continue to face daily exposure risks, reinforcing the need for decisive action.
‘This is not just a policy ask – it is a public health necessity. Because prevention must mean elimination of risk, not just management of it,’ Nowak will say.
Separately, Nowak will attend a commemorative event at the Liverpool headquarters of the Health and Safety Executive (HSE), where he will lay a wreath in memory of those who have died due to work-related illness and injury.
International Workers’ Memorial Day is held annually to remember workers who have lost their lives at work and to campaign for stronger health and safety protections.
Latin American: Recordamos a trabajadores fallecidos y heridos, reforzando la ESSLA para las Américas
28 de abril: recordamos a personas trabajadoras fallecidas y heridas reforzando nuestra Estrategia Sindical en Salud Laboral para las Américas (ESSLA)
28 de abril de 2026
Este 28 de abril, Día Mundial de la Salud y Seguridad en el Trabajo, la CSA homenajea a todas las personas trabajadoras que fueron heridas o perdieron su vida, lanzando una nueva edición de la Estrategia Sindical en Salud Laboral para las Américas (ESSLA).
Esta plataforma colectiva, creada en conjunto con las afiliadas en el 2010, sirvió por más de una década de guía en el accionar sindical de la región para establecer objetivos claves que el sindicalismo buscaba alcanzar para asegurar entornos laborales sanos y saludables.
Tras más de 15 años, el contexto global cambiante con sus múltiples transiciones climática, tecnológica, demográfica, y geopolítica, y las diversas transformaciones del mundo del trabajo, demandaron un esfuerzo conjunto de las centrales sindicales de la región para construir un nuevo mecanismo que sirva para formar, comunicar, incidir y organizar a toda la clase trabajadora con miras a asegurar a este principio y derecho fundamental del trabajo.
Luego de varios meses de trabajo sumando los aportes brindados desde cada territorio de nuestro continente, hoy lanzamos este nuevo documento con 5 nuevos objetivos generales que busca planificar las estrategias a llevar adelante en el próximo periodo, con miras a:
- Fortalecer la ACCIÓN SINDICAL en materia de salud laboral de la CSA y sus afiliadas, desde una perspectiva interseccional e integrada, de manera articulada y coordinada con la CSI, OIT y otras alianzas.
- Fortalecer el DIÁLOGO SOCIAL TRIPARTITO Y LA NEGOCIACIÓN COLECTIVA como pilares para el desarrollo de una cultura preventiva en salud y seguridad en el trabajo.
- Avanzar en la universalización del derecho a la salud laboral para TODAS LAS PERSONAS TRABAJADORAS, INDEPENDIENTEMENTE DE SU FORMA DE INSERCIÓN en el mundo del trabajo.
- Reforzar la capacidad sindical para incidir en políticas públicas que permitan identificar, prevenir y controlar ENFERMEDADES PROFESIONALES reconocidas y emergentes y hacer el seguimiento de las condiciones de trabajo, especialmente en sectores estratégicos y de alta exposición.
- Anticipar y responder a LOS NUEVOS Y EMERGENTES RIESGOS para la salud laboral en el mundo del trabajo.
Nos sumamos a los esfuerzos de OIT y CSI para en este 2026, especialmente recordar a cada trabajador y trabajadora afectada por los riesgos psicosociales laborales (en torno a 840.000 por año), una problemática que cada vez más genera más personas lesionadas debido a una errónea organización del trabajo que no cuida la carga y la extensión de la jornada laboral, la claridad de roles, los proceso justos y transparentes, remuneraciones justas, entre otros factores. Sin lugar a dudas será uno de los ejes de trabajo de CSA para implementar la ESSLA.
Les invitamos a compartir el documento con cada compañero y compañera desde sus espacios de lucha: Descarga ESPAÑOL
Próximamente en portugués, inglés y francés!
Una sola voz regional! Una estrategia unificada por la salud laboral!
Poland: Jak tam w pracy? Nowy raport ILO poświęcony tematowi Światowego Dnia Bezpieczeństwa i Zdrowia w Pracy 2026
28 kwietnia – Światowy Dzień Bezpieczeństwa i Zdrowia w Pracy – to dobry moment, by przyjrzeć się danym z najnowszego raportu Międzynarodowej Organizacji Pracy (ILO).
Psychospołeczne środowisko pracy to dziś jedno z najpoważniejszych wyzwań dla zdrowia pracowników. Z raportu wynika, że:
• czynniki psychospołeczne odpowiadają za ponad 840 000 zgonów rocznie (m.in. w związku z chorobami serca i zaburzeniami psychicznymi)
• 35% pracowników na świecie pracuje ponad 48 godzin tygodniowo, co znacząco zwiększa ryzyko chorób i udaru
• 23% osób doświadcza przemocy lub molestowania w pracy, najczęściej psychicznego
Problemy są powszechne, rosnące i wciąż niewystarczająco adresowane na poziomie systemowym.
Dlatego w 2026 roku, wspólnie z Międzynarodową Organizacją Pracy, zwracamy szczególną uwagę na psychospołeczne środowisko pracy – obszar często pomijany, choć mający kluczowe znaczenie dla zdrowia i funkcjonowania pracowników.
Dlaczego to ważne?
• zagrożenia psychospołeczne są powiązane z wieloma problemami – zarówno indywidualnymi, jak i zespołowymi
• stres i wypalenie wpływają na zdrowie, efektywność i relacje
• problemy często narastają stopniowo i długo pozostają niezauważone
Psychospołeczne środowisko pracy to nie tylko atmosfera w zespole, ale także sposób zarządzania, organizacja pracy, relacje oraz poziom wsparcia.
Zdrowe miejsce pracy to takie, w którym:
• role i oczekiwania są jasno określone
• pracownicy mają wpływ na swoją pracę
• komunikacja jest otwarta, a wsparcie realne
Na naszej stronie udostępniliśmy pełną wersję raportu ILO przetłumaczoną na język polski:
https://www.ciop.pl/CIOPPortalWAR/file/101906/Raport_MOP-2026.pdf
Więcej materiałów i informacji:
https://bit.ly/ciop-safeday-2026
Moldova: Construction union SINIDCONS commemorates 28 April
Moldovan construction union and BWI affiliate SINIDCONS marked International Workers’ Memorial Day with a rally, meetings and a public statement.